Cum se procedeaza in caz de deces al unei rude sau apropiat, in strainatate?

Cum se procedeaza in caz de deces al unei rude sau apropiat, in strainatate?

Moartea unui membru al familiei sau a unei rude este, fara indoiala, un moment de mare durere si angoasa in orice moment al vietii.

Dar, daca, in plus, decesul persoanei iubite are loc in strainatate, situatia devine mai complexa.

Cum sa actionam in fata acestei situatii? Cunoasterea procedurii si cerintelor legate de decesele din afara tarii este importanta, in cazul in care va aflati vreodata in aceasta situatie sau daca intentionati sa calatoriti in strainatate si doriti sa preveniti riscurile in prealabil. Vezi aici repatriere decedati!

Stabilirea unui ghid de actiune intr-o situatie la fel de dificila ca moartea unui om in strainatate este destul de complexa, nu numai pentru ca este o perioada de mare suferinta pentru membrii familiei, ci si pentru ca orientarile de urmat vor varia in functie de diferite aspecte:

  • Contextul mortii.
  • Natura mortii.
  • Cerinte cerute de autoritatile locale.

Primul lucru pe care trebuie sa-l facem intr-o astfel de situatie este sa mergem la Ministerul Afacerilor Externe, si reprezentantele diplomatice si consulare ale acestora.

Cei de acolo vor fi responsabili de furnizarea asistentei si sprijinului necesar, pentru a efectua procedurile de repatriere a cetatenilor care au murit in strainatate.

Pentru mai multe informatii, descriem pe scurt mai jos care este procedura completa de urmat daca un membru al familiei sau o ruda moare in afara tarii:

  1. Initierea cererii de repatriere – telefonic sau personal – la sediile Ministerului Afacerilor Externe sau la oricare dintre ambasadele si consulate.
  2. Desfasurarea unui “interviu” in care vor fi solicitate informatii generale si personale in ceea ce priveste pe cel decedat, precum si de la persoana care face cererea de repatriere pentru a verifica legatura de familie. Trebuie prezentata o copie a certificatului de nastere si a documentelor de identitate ale defunctului.
  3. Se stabileste un contact cu ambasada/consulatul corespunzator din tara respectiva pentru a procesa revendicarile decedatului.
  4. In anumite ocazii, pot fi solicitate teste stiintifice, cum ar fi ADN-ul, verificarea amprentelor digitale sau expertiza dentara pentru identificare.
  5. Prin urmare, costurile de inmormantare sunt asumate. Exista case funerare autorizate de Ministerul Sanatatii, care sunt responsabile pentru colectarea documentatiei pentru transferul ramasitelor defunctului.
  6. Odata ce aprobarea este obtinuta de autoritatile straine pentru repatriere, Ministerul de Externe este responsabil de impartirea itinerariului de sosire a ramasitelor. In plus, se face o notificare catre Ministerul Sanatatii, care va stabili prevederile pentru intrarea ramasitelor umane in tara si aplicarea protocoalelor speciale.
  7. Odata ce intrarea a fost aprobata, cu sprijinul casei funperare care face repatrierea, decedatul va fi primit la Aeroportul International sau la un alt birou vamal din tara.

Viata nu este garantata si o tragedie se poate intampla in orice moment, fie ca esti acasa sau plecat intr-o tara straina, in vacanta etc. Un deces survenit intr-o tara straina, poate implica costuri ridicate pentru repatrierea decedatului, mai ales in cazul persoanelor ce nu au avut o asigurare in acest sens.

Cum difera inmormantarile in Turcia de cele din Romania?

Principalul motiv pentru care se apeleaza la repatriere, este faptul ca totul difera in alte tari, uneori chiar complet. Iata cateva informatii despre modul in care au loc inmormantarile la turci.

Apoi, cortegiul duce cadavrul la mormant. Musulmanii turci sunt intotdeauna ingropati impreuna cu alti musulmani sau intr-o zona numai pentru musulmani a cimitirului. Familia tine inmormantarea in timpul namazului sau rugaciunii de la amiaza. Mormantul este deja sapat in prealabil, iar sicriul se afla cu partea dreapta indreptata spre Mecca. Unele familii aleg o inmormantare naturala , acoperind cadavrul intr-un giulgiu alb fara sicriu.

In sfarsit, sunt superstitii urmate dupa inmormantare. Pantofii defunctului pot fi aruncati. Familia si prietenii dau pomana, sau bani, saracilor si recita Coranul, textul sfant al islamului. Aceste actiuni diminueaza pacatele celor dragi si sunt datoria familiei.

Inmormantarile musulmane nu sunt extravagante sau zgomotoase. In schimb, sunt ceremonii pasnice si calme. Veti descoperi ca marcajele funerare sunt simple. Uneori, ei aseaza pe mormant o coroana rosie sau un steag daca defunctul era o fata sau un soldat. In acest fel, intreaga ceremonie de inmormantare este axata pe dedicarea defunctului fata de islam.

Membrii familiei nu canta de obicei cantece de inmormantare la o inmormantare turceasca. In schimb, ei canta si se roaga.

Primele cantari au loc inainte de inmormantare si se numesc salat al-Janazah . Aceasta are loc la moschee intr-o camera de rugaciune sau in curte si este indeplinita de toti membrii comunitatii.

La inmormantare, imamul conduce persoana cea mai apropiata de decedat intr-o rugaciune talqin . Un membru al familiei canta la ilaha illallah (nimeni nu este Dumnezeu in afara de Allah). In cele din urma, imamul recita mai multe rugaciuni peste sicriu. Musulmanii cred ca aceste rugaciuni ii vor ajuta pe cei dragi sa raspunda la intrebarile ingerilor in viata de apoi.

Write a comment

Skip to toolbar