O firma de transport funerar ne ofera mai multe informatii despre obiceiurile si traditiile funerare la daci. Dacii au fost un popor interesant din toate punctele de vedere si este evident ca nici obiceiurile de inmormantare nu se lasa mai prejos.
Este o frantura de istorie extrem de interesanta subiectul acesta si de aceea ne-am gandit sa va prezentam ceea ce faceau stramosii nostri dacii atunci cand trebuia sa isi ingroape mortii. Toate aceste obiceiuri dovedesc complexitatea acestui popor si nivelul lor cultural extrem de ridicat. Fiecare ritual avea o semnificatie si un scop si de aceea erau toate respectate ca la carte.
In perioada despre care discutam cele mai raspandite ritualuri erau cele de incineratie si la concluzia aceasta s-a ajuns pe baza descoperirilor de necropole in numar foarte mare. Cu toate acestea a fost atestat si ritul de inhumare insa cazurile in care s-a practicat aceasta metoda sunt destul de rare.
Pentru a putea observa ponderea pe care fiecare rit de inmormantare o are putem sa oferim si statistici elaborate de istorici care au descopeiri ca cele mai multe morminte de inhumare erau pentru copii. Arheologii si istoricii au tras deja consluzia ca tot eraul geto dac a avut ca si ritual de inmormantare inhumarea doar pentru copii si nobili.
Comparativ cu practicile care aveau loc in ecolele V-III i. Hr. fata de cele din sec. III d. Hr dacii au renuntat la construirea de morminte tumuulare si exceptie de la regula faceau dacii liberi aflati in bazinele superioare ale Nistrului si Tisei. Cele mai multe astfel de necropole erau plane in aceasta perioada. Se mai pot gasi monumente tumulare in numar mare dar doar in nordul Moldovei si sunt datate intre secolele III si IV d. Hr insa apartin scitilor.
In acelasi timp analizand aceste doua perioade se poate observa ca in a doua dcii nu mai depuneau in morminte pe langa decedati si piesele de armament sau resturile de animale decat in anumite cazuri. Ramasitele umane in caz de incineratie sunt puse in cele mai multe exemple gasie direct in groapta sau inr-o urma cu capac in cazuri foarte rare. Resturile animalelor sacrificate ca si ofranda erau fie incinerate sau inhumate si proveneau in general de la cai si caini.
Mormintele din primele trei secole d. Hr sunt atestate si ca spatii organizate numite necropole dar si izolat in gropi individuale si in asezarile umane. In cazuri rare se gasesc chiar ramasite umane in temelia caselor sau in podelel lor, aceasta fiind probabil o practica ce avea si rol de ritual.
Existenta unui sacrificiu uman era practicata destul de des in zona europeana in vremea aceea iar in societatea daca este confirmata insa nu avea cruzimea si amploarea constatate in cazul altor popoare antice cum erau chinezii si fenicienii.
Toate cercetarile de pana acum aratau ca la daci sacrificiile umane erau exceptionale si practicate cu rol cultic pentru a relationa cu divinitatea careia ii cereau ajutorul. In general multi din cei care erau sacrificati erau prizonieri si nu faceau parte din comunitate.
