Cremsnitul este o prajitura cu crema cu aroma de vanilie si reprezinta un clasic absolut printre deserturile din Europa Centrala si de Est. Este cunoscut sub multe nume, dintre care cele mai multe provin din limba germana „cremeschnitte” si se traduce literal prin „felie de crema” sau, in unele cazuri, placinta cu crema.
Potrivit sociolingvisticii istorice, se crede ca originile cremsnitului provin din amestecul a doua bucatarii ale Imperiul Austro-Ungar.
Cremsnitul – probabil cea mai cremoasa prajitura
Cu toate acestea, numele sau polonez „napoleonka” indica faptul ca acest desert ar fi putut proveni din prajitura „mille-feuille” franceza, care este cunoscuta si sub numele de „Napoleon” – un alt produs de patiserie a carui origine exacta este necunoscuta, chiar daca se spunea ca forma sa moderna ar fi influentata de imbunatatiri aduse de Marie-Antoine Carême, celebrul bucatar francez la inceputul secolului XIX.
Totusi, in timp ce „Napoleon” este alcatuit din trei straturi de aluat foietaj alternand cu doua straturi de crema de patiserie, „cremeschnitte” tipica este facuta cu doar doua straturi de aluat foietaj tinute impreuna de o cantitate mare de crema de patiserie cu aroma de vanilie, care este uneori acoperita cu un strat subtire de frisca.
Cremsnitul este deseori pur si simplu stropit cu zahar pudra, dar poate fi, de asemenea, acoperit cu o glazura lucioasa si neteda si frumos decorata cu un design traditional. Doua dintre cele mai populare soiuri de cremsnit includ mai sus mentionata „napoleonka” sau „kremowka” poloneza , despre care se stia ca este desertul preferat al Papei Ioan Paul al II-lea, si „kremna rezina” slovena, desertul emblematic al Bledului; o populara statiune alpina slovena, asezata pe malul lacului omonim.
Totusi, de unde vine cremsnitul?
In ciuda popularitatii sale larg raspandite, stim foarte putine despre istoria cremsnitului, iar originile sale exacte sunt necunoscute. Mentiunea „millefeuille” dateaza din Franta anilor 1600, atunci cand cronicarul gastronomic François Pierre de la Varenne a consemnat-o intr-o carte de bucate timpurie.
Un secol mai tarziu, renumitul bucatar al aristocratiei si pionierul bucatarii franceze, Marie-Antoine Carême, s-a referit enigmatic la ea drept o „reteta straveche”. La acea vreme, desertul era mai denumit in mod poetic „gateau de mille feuilles”, adica „tort cu o mie de frunze”.
Numele alternativ, „Napoleon”, nu se refera la imparatul Frantei din secolul al XIX- lea (desi este posibil ca el sa-si fi extins strategiile personale de propaganda la produse de patiserie), ci la legaturile incerte cu orasul italian Napoli.
Cu toate acestea, faptul ca desertul a fost initial italian sau francez este contestat. Exista chiar si unele sugestii ca „millefeuille” isi datoreaza designul stratificat, desi nu si ingredientele sale, desertului caramelizat unguresc, „Szegedinertorte”.
In capitala Frantei exista nenumarate restaurante, ceainarii si cafenele care servesc versiuni sublime ale acestui produs de patiserie cu o stratificare clasica de aluat foietaj si crema, acoperita cu glazura de vanilie sau o pudra usoara de cacao. Totusi, producatorii moderni de cremsnit incep sa experimenteze diverse variatii ale retetei clasice. Unii cofetari cuibaresc fructe de padure proaspete intre straturile de smantana. Altii incorporeaza aschii de ciocolata. Altii lucreaza cu note de caramel.
Indiferent in ce loc din Europa savurati o portie de cremsnit, nu trebuie sa omiteti faptul ca puteti comanda si online. Un pret cremsnit cu livrare acasa fiind invers proportional cu gustul delicios al acestuia. Desi nu este cea mai ieftina prajitura, acest amestec delicat din foi de foietaj tinute impreuna cu o crema de vanilie senzationala, va face sa intelegeti pe deplin expresia „se topeste-n-gura”. Delicios!
